Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 4 aprilie 2012

Sa invatam sa ne acceptam conditia

 Un spargator de piatra lucra odata la suprafata dura de stanca a unei cariere  POC,POC, pocnind ca sa sparga suprafata tare. Munca lui era lenta si anevoioasa vara era cald iar iarna frig.
Intr-o zi cand spargatorul nostru mergea spre casa se gandi ce viata buna ar avea daca ar fi un nobil. A fi avut o viata plina de bogatii si averi. Nici nu clipi de doua ori si devenii nobil. Tare mult s-a bucurat acum, nobilul nostru pana cand intr-o zi ajunse la curtea regelui si din nou un gand il mistuii.
"Ce bine ar fi sa fiu rege sa am puteri asupra unui intreg popor."
 Si de data acesta  dorinta omului se implinii si... devenii rege. Tare mult s-a bucurat omul nostru si s-a plimbat in toata tara in lung si-n lat. Pana cand intr-o zi torida de vara uitandu-se la soare se gandii:
"Soarele e atat de puternic , cum reuseste el sa doboare pana si un rege! Ce bine ar fi sa fiu eu insusi soarele!" Si nici una nici doua se transforma in soare. Acum se simtea fff putrenic pana cand un nor ii iesii in cale si-l acoperii.
"Uau ..!! se gandii omul-soare norul este chiar mai puternic decat soarele!"Si...se transforma intr-un nor.
"Acum chiar sunt cel mai puternic, ".Dar cum  se bucura el de noua s-a putere o rafala de vant il duse in departati.
"Stai!!! se gandii omul -nor , am gresit! Vantul este cel mai putrenic; Imi doresc sa fiu insusi vantul..." Si dorinta i se implinii. Cum domnea el peste intreg tinutul si cum se juca el cu soarele si cu norii ii venii in cale o .. stanca. Se izbii puternic si nu reusii sa treaca de ea. Nici una nici doua vru sa se transforme intr-o stanca.
 "Gata!!,si-a spus omul-stanca,acum detin puterea absoluta". 
In timp ce-si savura victoria la baza sa se auzii  POC...POC...POC....


 Adaptare dupa G.W.Burns

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu