Pozitia aparatului fono-articulator pentru emisia sunetelor limbii române
Toate vocalele sunt sunete sonore care se
formează prin vibrarea corzilor vocale, prin ridicarea vălului palatin
oprindu-se scurgerea aerului prin fosele nazale.
Vocala A – vocală deschisă,
nelabializată centrală ; se pronunţă cu o deschidere a maxilarelor de cca 10
mm,
limba este uşor retrasă şi apropiată de planşeul
bucal.
Vocala E – vocală medie ,
nelabializată anterioară ; se pronunţă cu o deschidere a maxilarelor de cca 5
mm iar
vârful limbii este sprijinit de incisivii
inferiori cu partea dorsală uşor ridicată.
Vocala I – vocală închisă,
nelabializată centrală ; se pronunţă cu o deschidere a maxilarelor de cca 3-4
mm ,
comisurile labiale sunt retrase lateral , vârful
limbii este sprijinit de incisivii inferiori iar partea posterioară
este încordată şi ridicată spre palat.
Vocala O – vocală medie,
labializată, posterioară ; se pronunţă cu o deschidere a maxilarelor de cca 8
mm ,
buzele sunt uşor rotunjite iar limba este retrasă
în fundul cavităţii bucale.
Vocala U – vocală închisă,
labializată, posterioară ; se pronunţă cu o deschidere a maxilarelor de cca 3mm
şi
partea posterioară a limbii ridicată.
Vocala Ă – vocală medie,
nelabializată, centrală ; se pronunţă cu deschiderea maxilarelor de cca 7 mm,
vârful
limbii fiind uşor retras în fundul cavităţii
bucale.
Vocala Î – vocală închisă, nelabializată,
centrală ; se pronunţă cu maxilarele mai apropiate, cca 2 mm,
comisurile labiale sunt retrase în părţi iar
partea posterioară a limbii este încordată şi ridicată spre palat.
Emiterea corectă a consoanelor
Consoana S – consoană fricativă,
dentală, surdă
Poziţia aparatului
fono-articulator în timpul emisiei sunetului S : buzele întinse,
maxilarele uşor deschise ;
vârful limbii lăţit se sprijină în spatele
incisivilor inferiori; partea anterioară a limbii formează un mic jgheab
prelungit prin care iese aerul şi se emite
sunetul „S”
Consoana Z – consoană fricativă,
dentală, sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetului Z : se procedează ca şi la emiterea sunetului
S
cu diferenţa că se adugă vibrarea corzilor vocale
Consoana Ţ : consoană
semioclusivă, dentală, orală, surdă
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetului Ţ: vârful limbii se sprijină în spatele
incisivilor inferiori; partea mediană a limbii
împinge tare în alveolele superioare. Limba este ca un pod; se
emite ts cât mai apropiat şi din ce în ce mai
repede.
Consoana Ş – consoană fricativă,
anteropalatală, orală, surdă
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetului
Consoana B – consoană oclusivă,
labială, orală, sonoră
Consoana P – consoană oclusivă,
labială, orală, surdă
Consoana M – consoană oclusivă,
nazală, sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetelor B, P, M:
Buzele sunt strâns lipite ; suflul puternic
deschide brusc buzele cu o mişcare de coborâre a mandibulei,
producând un sunet exploziv la P ; la sunetul B
buzele sunt mai strânse iar explozia produsă prin desprinderea
acestora este mai slabă.
Consoana T : consoană oclusivă,
dentală, orală, surdă
Consoana D : consoană oclusivă,
dentală, orală, sonoră
Consoana N : consoană oclusivă,
dentală, nazală , sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetelor T, D, N: buzele şi dinţii sunt în dependenţă
de
sunetul următor; limba este puţin încovoiată, cu
partea anterioară alipită strâns de alveolele superioare, vârful
limbii atinge dinţii de sus iar părţile laterale
ale limbii sunt alipite de măselele anterioare. Aerul expirat trece
printre limbă şi alveole formând sunetul T ; când
se produce vibrarea coardelor vocale se emite sunetul D.
Când coardele vocale vibrează iar cerul moale al
gurii este coborât , aerul trece liber prin nas, limba se
dezlipeşte.
Poziţia aparatului fono-articulator
în timpul emisiei sunetului Ş : buzele sunt rotunjite şi scoase puţin
înainte; maxilerele uşor întredeschise ; vârful
limbii, lat, se ridică în spatele gingiei de sus, fără să atingă cerul
tare al gurii formând astfel o îngustare prin
care se scurge jetul de aer.
Consoana J – consoană fricativă,
anteropalatală, orală, sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetului J : buzele sunt rotunjite şi scoase puţin
înainte;
maxilerele uşor întredeschise ; vârful limbii,
lat, se ridică în spatele gingiei de sus, fără să atingă cerul tare al
gurii formând astfel o îngustare prin care se
scurge jetul de aer. La trecerea jetului de aer prin cavitatea formată
se produce vibrarea corzilor vocale.
Sunetul ( grupul de sunete ) CE , CI ,GE
, GI – consoană semioclusivă, anteropalatală, orală
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetelor CE, CI, GE, GI : buzele sunt uşor rotunjite
şi
împinse în fata.
Consoana N : consoană oclusivă,
dentală, nazală , sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în timpul
emisiei sunetelor T, D, N: buzele şi dinţii sunt în dependenţă de
sunetul următor; limba este puţin încovoiată, cu
partea anterioară alipită strâns de alveolele superioare, vârful
limbii atinge dinţii de sus iar părţile laterale
ale limbii sunt alipite de măselele anterioare. Aerul expirat trece
printre limbă şi alveole formând sunetul T ; când
se produce vibrarea coardelor vocale se emite sunetul D.
Când coardele vocale vibrează iar cerul moale al
gurii este coborât , aerul trece liber prin nas, limba se
dezlipeşte de alveole şi se produce sunetul N.
Consoana B – consoană oclusivă,
labială, orală, sonoră
Consoana P – consoană oclusivă,
labială, orală, surdă
Consoana M – consoană oclusivă,
nazală, sonoră
Poziţia aparatului fono-articulator în
timpul emisiei sunetelor B, P, M:
Buzele sunt strâns lipite ; suflul puternic
deschide brusc buzele cu o mişcare de coborâre a mandibulei,
producând un sunet exploziv la P ; la sunetul B
buzele sunt mai strânse iar explozia produsă prin desprinderea
acestora este mai slabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu